Impresii de la Garana

Am fost , am vazut/ascultat si ne-am intors cu o amintire placuta de la festival.
Desi joi dimineata parea ca nu vor incapea in masina toate bagajele, domnul EK, responsabil cu "logistica" a reusit ca un adevarat specialist sa potriveasca toate lucrurile astfel incit sa putem porni la drum. Formatia in care am mers anul acesta a fost super. Rasetele si bancurile au rasunat tot drumul, cele 12 ore pana in Garana :)))) ( bineinteles cu opririle de riguoare) trecand pe nesimtite.

Anul acesta a fost unul dintre cele mai reusite editii la care am fost pina acum. Muzica de calitate maxima, vremea, desi s-a anuntat si anul acesta "potop" a fost destul de ingaduitoare, doar sambata am facut "dusul" traditional de pe care il facem de 3 editii incoace :).
Trupele ridicandu-se la nivelul asteptarilor noastre si mult peste as spune.

Joi a fost ziua lui Avishai Cohen, un adevarat "maestru", cantind biss-uri timp de o ora si ceva. Foarte simpatic in momentul in care a declarat " ca nu mai stie ce sa mai cante", o adevarata descatusare de sunete a venit si din partea tobarul Amir Bresler, care desi foarte tanar a reusit sa uimeasca publicul cu solo-urile sale incredibile. Tot ce a urmat dupa Cohen si trupa sa a fost "nesemnificativ". Poate era mai bine ca toate celelalte trupe sa fi cantat inaintea lui Cohen.


Vineri a venit ziua lui Hiromi care desi la prima vedere pare o fetitza firava si sensibila, a reusit sa cucereasca prin vitalitate, putere si explozie. Anthony Jackson si tobarul Simon Phillips completind perfect seara incendiara de vineri, cu toate ca afara era in jur de 9 grade. Ceea ce pot spune despre ea e ca a fost "out of this world", meritandu-si pe deplin numele de "copilul minune".
Pot spune ca dupa reprezentatia facuta de ea toti ceilalti ni s-au parut ......... mici copii.

Sambata au cantat doua formatii de norvegieni, iar datorita tragediei ce a avut loc in Norvegia au inceput cu intirziere. Iritati putin la inceput pentru acest lucru si nestiind ceea ce se intimpla inafara Poienii Lupului ( noi dormind la cort si neavind acces la tv), a fost un mic soc sa aflam care este adevaratul motiv al decalarii concertelor.
Oricum a meritat pe deplin asteptarea, Mathias Eick si Froy Aagre impreuna cu trupele lor au facut muzica de foarte buna calitate (pe placul meu).
Apoi a urmat Nik Bärtsch- Ronin , care, cu toate ca a plouat necontenit a facut spectacol. Eram obisnuita cu stilul lor inca de acum 2 ani cind au mai cantat la Garana, iar anul acesta mi-au confirmat asteptarile, ploaia fiind nesemnificativa si insesizabila.

Duminica, urma sa cante Jan Bang si Lars Danielsson insa datorita faptului ca se anuntau ploi,iar drumul spre casa atit de lung ne-am hotarit sa ne intoarcem pe la panz. Inca nu am aflat cum a fost concertul si daca a plouat, parca nici nu as vrea sa aflu (mi-ar fi putin ciuda cred, sa aflu ca nu a plouat iar concertul a fost superb), cu toate ca sunt mari sanse sa se fi intimplat in tocmai.
:(

In drum spre casa ne-am oprit in Alba Iulia si am vizitat cetatea. A fost o decizie inspirata. Nu mai vizitasem cetatea pina acum. E un loc foarte frumos chiar daca inca e in santier. Recomand o oprire de 2 ore daca sunteti in zona.
Am luat apoi pranzul al Pub 13, un restaurant in incinta cetatii, foarte frumos amenajat (parca nu eram in Romania, insa in momentul in care am intrat in baie ne-am lovit de realitate ................................. mai bine nu spun ce era acolo, atitpot sa spun doar ca e tipic romanesc sa nu aiba grija la detalii si sa nu se stie ca baia unui restaurant creeaza cea mai importanta impresie despre locul respectiv. MARE PACAT )

Am ajuns acasa pe la 12.30 noaptea, obositi dar incarcati cu energie pozitiva si amintiri frumoase.