Cu totii am stat in fata unui raft cu sare si ne-am minunat macar odata cite feluri de sare exista, iar alegerea s-a bazat mai mult pe ambalajul frumos sau pret.“Excesul de sare dăunează grav sănătăţii” este fraza pe care o auzim mereu în ultimul timp. Dacă tot te-ai hotărât să monitorizezi acest ingredient, e o idee bună să acorzi atenţie nu doar cantităţii, ci şi calităţii; căci nu toată sarea e la fel. Chiar dacă nu poţi controla tipul de sare din alimentele procesate (mezeluri, lactate, mâncăruri take-away), îl poţi alege pe cel cu care să găteşti, iata citeva sfaturi :
Sarea de masă
Este rafinată, iodată şi controversată. Iodarea obligatorie a sării e considerată de mulţi specialişti (prof. Mencinicopschi, prof. Pavel Chirilă) un atentat la sănătatea publică (excesul de iod produce cancer tiroidian şi dereglări hormonale). Sarea iodată este folosită în producerea industrială a mâncării, deci nu prea ai cum s-o eviţi.
Pe lângă adaosul de iod, mare are şi alte E-uri (antiaglomeranţi), care nici ele n-au o reputaţie foarte bună.
Sarea de mină, nerafinată
Considerată şi “sare de murături”, se găseşte toamna în magazine, dar şi în pieţe, unde se vinde la kilogram. Are culoarea gri şi se dizolvă greu, deci o poţi folosi la fiert şi în mâncăruri mai închise la culoare (nu încerca în piure de cartofi sau de conopidă).
Sarea de mare
Este albă, o gaseşti şi în varianta fină, şi în cea grunjoasă (la magazinele naturiste). Spre deosebire de cristalele de sare de mină, cele de sare de mare sunt mai fine şi se sparg uşor între degete (le poţi presăra pe o friptură scoasă din cuptor sau chiar peste o prăjitură cu ciocolată).
Sare roz de Himalaya
Pe lângă culoarea deosebită, e considerată o opţiune mai sănătoasă datorită mineralelor combinate cu clorura de sodiu. Se găseşte la magazinele naturiste.
(Dacă-ţi place contrastul de culoare, încearcă şi sarea neagră din Hawaii; se găseşte la Cărtureşti.)
Fleur de sel
O găseşti în magazinele cu produse gourmet (am văzut-o şi la Cărtureşti). Extrasă din mlaştinile din sudul Franţei, are culoarea alb-gri şi e uşor umedă. E scumpă, deci în niciun caz nu o foloseşti la gătit, ci doar la presărat peste mâncăruri, după ce le-ai scos din cuptor. E ingredientul cu care se laudă mulţi bucătari francezi.
Sursa:www.goodfood.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu