Copiii si umorul

Lucrurile pe care copilul le gaseste nostime ne spun multe despre nivelul lui de dezvoltare si despre ceea ce se petrece in mintea lui. Exista o legatura intre copilul de 2 ani ce izbucneste in hohote de ras cand aude un joc de cuvinte si adolescentul ce rade cand aude un banc obscen.

Lucrurile specifice ce provoaca rasul unui copil ne spun care sunt problemele de dezvoltare cu care se confrunta copilul. Acesta este un lucru valabil pe tot parcursul copilariei. El explica de ce un copil in varsta de 3 ani, deseori inca in procesul de stapanire a olitei, este captivat de umorul "de toaleta", pe cand pentru un copil de 7 ani, pentru care aceasta nu mai reprezinta o problema, aceste glume sunt pur si simplu proaste.

Rasul si zambetul sunt printre cele mai umane comportamente. La mirosul unei banane sau al altui aliment dulce, gura unui bebelus de 12 ore se va contura in ceva ce aduce cu un zambet. Se pare ca sistemul nostru nervos este astfel conectat incat sa ne faca sa zambim. Zambetul nu se invata si nu se imita. Rasul adevarat, care este mult mai complex, nu va apare decat cateva luni mai tarziu.

Pe parcursul primelor 12 luni de viata, copiii invata lucruri foarte complexe, cum ar fi faptul ca ei sunt indivizi diferiti si separati de parinti. Curand vor invata ca obiectele si oamenii exista chiar si atunci cand nu sunt vazute. Aceasta este o realizare profunda. Atunci cand mama paraseste camera, ea nu dispare ci probabil va face ceva si apoi se va intoarce. O jucarie pusa in spatele unei bariere facuta dintr-un carton va putea fi obtinuta intanzand mana printr-o parte sau pe deasupra cartonului. Ajungand la acea jucarie, copilul demonstreaza ca intelege conceptul conform caruia persoanele si obiectele au o existenta fizica chiar si atunci cand nu sunt vizibile. (Un copil de 6 luni probabil va incerca sa manance bariera)

Putine lucruri provoaca mai multe hohote de ras unui copil de 1 an decat "cucu-bau". Insa un copil de 6 luni va raspunde cu greu unui astfel de joc, pe cand un copil de 6 ani il va gasi extrem de plictisitor. Rasul provocat de "cucu-bau" este semnul unui anume nivel de dezvoltare intelectuala. Intensitatea rasului unui copil de 1 an iti va spune daca "s-a prins": Mama mea e cea care se ascunde in spatele mainilor! Aceasta este o realizare care ar fi ocolit copilul cu numai cateva saptamani sau luni inainte.

"Cucu-bau" functioneaza si daca este jucat in liniste. Disparitia chipului mamei in spatele mainilor excita copilul, care stie ca mama lui este acolo, in spatele mainilor, si prevede reaparitia ei. Este o situatie plina de tensiune. Cand chipul mamei reapare, copilul este usurat si rade emotionat. Ceea ce a fost infricosator devine distractiv deoarece copilul poate sa prevada viitorul. Daca mama isi tine chipul ascuns pentru un timp prea indelungat, tensiunea din copil se va transforma in frica si copilul va incepe sa planga.

O data ce copiii inteleg un nou concept, ei se vor juca cu mare bucurie cu el. Copiii de 2 ani care incep sa stapaneasca labirintul limbajului vor izbucni in hohote de ras la auzul unei combinatii fara sens de cuvinte sau silabe. Ei inteleg ca silabele fara sens nu sunt cuvinte. Sunetele nu sunt la locul lor. Ele sunt caraghioase.

Alte lucruri care nu sunt la locul lor vor genera aceleasi hohote de ras la copiii de 2 ani, deoarece ei acum invata ca exista o anume ordine in lumea inconjuratoare. Nu este nostim daca iti pui o soseta pe picior. Daca insa o pui pe ureche este isteric de caraghios pentru un copil de 2 ani, deoarece el intelege ca nu acela este locul sosetei. Ei comunica faptul ca au inteles aceasta prin ras.

La aceasta varsta, copilul iti va spune pentru prima oara ca a ras prosteste. Spre deosebire de copilul mai mic ce se joaca "cucu-bau", copilul de 2 ani cu soseta a avut controlul asupra stimulului rasului. Copilul a facut o gluma.

Un copil de 6 ani nu mai gaseste "cucu-bau" sau sosetele atarnand de urechi atat de distractive cat au fost odata. Incercarile si tensiunea acestor sarcini au fost inlocuite de o noua apreciere a logicii si a abstractiilor. Ghicitorile si glumele unui copil de 6 ani deseori contin juxtapuneri nostime, jocuri de cuvinte si rationamente caraghioase. "De ce si-a vopsit elefantul unghiile de la picioare in rosu?" "Ca sa se poata ascunde in stratul de capsuni." "Doi olteni trecura Oltul, inapoi trecu Radoi. Cati olteni trecura Oltul inainte si 'napoi?" "Cand e cel mai bine sa ceri supliment?" "In mai." Acestea sunt versiuni simplificate ale glumelor care le plac adultilor.

Continutul acestor glume reflecta lupta copilului de 6 ani cu labirintul gandirii logice si o mai mare usurinta in manevrarea limbajului. Elefantul care crede ca va putea sa se ascunda in stratul de capsuni, considerand un singur aspect superficial al problemei, nu intelege ceva ce copilul intelege. Aceasta este nostim deoarece copiii pot sa isi imagineze si se pot identifica cu elefantul care incearca in zadar sa se ascunda. El, copilul mic, intelege mai mult decat ditamai elefantul. Cunoasterea acestui lucru da copilului un sentiment de putere cu care se poate mandri.

Unele glume folosesc indemanarea din ce in ce mai sofisticata in folosirea limbajului. De pilda, anumite asociatii de cuvinte asemanatoare releva dorinta copilului de a stapani ceva ce nu intelege sau ii provoaca sentimente de teama, si de a-l transforma, folosind jocuri de cuvinte, in ceva pe intelesul sau, ceva familiar. Altele permit copilului sa demonstreze ca stie ca un cuvant poate avea mai multe sensuri. Acesta este un concept foarte dificil, care nu va putea fi inteles de un copil mai mic.

Tonul inocent al glumelor copiilor se va schimba inainte de terminarea scolii elementare. Din motive inca neintelese deplin de psihologi, incepand cu clasa a 4-a sau a 5-a de scoala, baietii rad la alte lucruri decat fetele. In jurul varstei de 10 ani baietii spun glume foarte violente din punct de vedere fizic si foarte sexuale. Fetele, la aceeasi varsta, prefera umorul care este mai putin fizic si mai mult verbal agresiv, poate si pentru ca, in medie, fetele au limbajul mai bine dezvoltat decat baietii. Ele se tachineaza in legatura cu prietenii lor si actioneaza ca niste caricaturi ale vedetelor serialelor de televiziune. Glumele sunt de ajutor in definirea apartenentei la un anume grup social. Cine intelege gluma apartine grupului; cine nu, nu.

In ciuda diferentelor aparente, atat baietii cat si fetele folosesc umorul pentru a atinge aceleasi scopuri. Pentru tinerii adolescenti, umorul reprezinta o modalitate indirecta de a intelege problemele care ii preocupa, cum ar fi sexualitatea. Un baiat care rade la glume referitoare la prostitutie sau la avort nu isi exprima in mod neaparat opinia sau judecata asupra chestiunilor in cauza. Pentru el este mult prea stresant emotional sa aiba de a face cu ele in mod direct. Astfel, el foloseste glumele ca o ocazie de a determina normele culturale si comportamentul acceptabil in societate. Umorul ii ofera sansa de a incerca o anume pozitie in cadrul societatii si, daca este necesar, sa se retraga rapid, spunand "A fost doar o gluma". 

Sursa: http://www.parinti.com;Foto:http://totuldespremame.ro