Legenda lui Mos Craciun
Peste tot in lume, oamenii sarbatoresc Craciunul. Aceasta sarbatoare
sfanta are loc de mai bine de 2000 de ani, cu propriile traditii sau cu
altele, imprumutate. Multe dintre acestea au aparut insa cu mult inainte
de nasterea lui Isus.

Craciunul
se serbeaza de mai bine de 4000 de ani, cu multe secole in inaintea
nasterii lui Isus Cristos. Cele 12 zile ale Craciunului, aprinderea
luminarilor, oferirea cadourilor, paradele, colindatorii din casa in
casa, mesele de sarbatoare si procesiunile religioase au radacinile
departe in timp, de la mesopotamieni. Multe din aceste traditii
au inceput cu celebrarea mesopotamiana a Anului Nou.Mesopotamienii
credeau in existenta mai multor zei si a celui care-i conducea - Marduk.
In fiecare an, la sosirea iernii se credea ca Marduk purta razboi cu
fortele raului, si avea nevoie de sustinatori - mesopotamienii serbind
astfel Zagmuk, pentru ultimele 12 zile ale anului. Regele mesopotamian
trebuia sa jure credinta zeului Marduk si sa moara pina la sfirsitul
anului, alaturindu-se astfel zeului si oferindu-i ajutor ca sa cistige
razboiul. In haine regesti era insa imbracat un criminal de rind si
sacrificat in locul regelui.
Persienii si Babilonienii aveau o
sarbatoare asemanatoare, numita Sacaea, aceasta incluzind si o parte in
care rolurile erau inversate: sclavii deveneau stapini, iar acestia
sclavi. Primii europeni credeau in spirite, vrajitoare, stafii
si spiridusi. Cind se apropia Solstitiul de iarna, cu nopti lungi si
zile scurte, oamenii se temeau ca Soarele nu se va mai intoarce si
tineau serbari si ritualuri inchinate acestuia, implorindu-l sa revina.
In
Scandinavia, pe timpul iernii, Soarele disparea pentru multe zile. Dupa
35 de zile cercetasi erau trimisi in munti sa vada cind va apare
acesta, iar la aflarea vestilor bune se sarbatoarea Yuletide, cu ruguri
uriase aprinse si uneori cu crengile copacilor impodobite cu mere, care
sa le reaminteasca de revenirea primaverii si a verii.
Grecii antici aveau o sarbatoare similara cu Zagmuk/Sacaea inchinata zeului Kronos care purta razboi cu Zeus si Titanii lui.
Romanii
isi sarbatoreau pe zeul Saturn, sarbatoarea se numea Saturnalia si
tinea de la mijlocul lunii Decembrie pina pe 1 Ianuarie. Sarbatoarea
includea carnavaluri pe strazi, mese festive, vizite la prieteni si
schimburi de cadouri aducatoare de noroc. Romanii isi impodobeau casele
cu ghirlande din laur si brad in care aprindeau lumanari, iar stapanii
si sclavii isi inversau rolurile.
Saturnalia romanilor era o
sarbatoare a bucuriei, dar crestinii au considerat-o paganism pentru ca
onora un zeu pagin. Primii crestini au vrut ca nasterea Pruncului Isus
sa fie o sarbatoarea religioasa solemna, nu una plina de excese, pagana,
precum Saturnalia.
Pe masura ce crestinismul cistiga teritoriu,
biserica era alarmata de faptul ca cei convertiti continuau sa serbeze
Saturnalia. Desi initial a incercat sa interzica aceasta sarbatoare
pagana, biserica a decis ca aceasta sa fie schimbata si inchinata
nasterii Pruncului Sfant, fiul lui Dumnezeu.
Unele surse sustin
ca sarbatoarea Craciunului a aparut ca o competitie a sarbatorii pagane
Saturnalia in luna Decembrie. Ziua de 25 Decembrie nu era sfanta doar
pentru romani, dar si pentru persieni, a caror religie - mithraism era
la competitie cu crestinismul.
Pina la urma insa, biserica crestina a
reusit sa preia entuziasmul, luminile si cadourile de la Saturnalia
pentru sarbatoarea Craciunului.
Ziua in care s-a nascut pruncul
Isus nu se stie cu precizie. Desi era sarbatorita pina in anul 98 AD,
din 137 AD, din ordinul cardinalului Romei a devenit sarbatoare solemna.
Din 350 AD s-a decis ca aceasta sarbatoare sa aiba loc pe 25 Decembrie.
Povestea nasterii Pruncului Sfant In vremea
Imperiului Roman condus de imparatul Cezar Augustus, si a Israelului
guvernat de regele Irod, in Nazareth traia un timplar pe nume Iosif si o
tinara virgina Maria, care avea sa-i devina mai tarziu sotie. Maria ii
povesti intr-o zi lui Josif ca a fost vizitata de un inger ce i-a spus
ca ea este cea aleasa sa dea nastere Fiului lui Dumnezeu, pe care avea
sa-l numeasca Isus. Intr-o zi imparatul a trimis instiintare ca
toti oamenii sa se reintoarca in orasul natal pentru a fi inregistrati
pentru o noua taxa. Desi Maria era insarcinata si statea sa nasca, a
parasit impreuna cu Iosif Nazareth si s-au indreptat spre orasul
Bethlehem. Calatoria a durat multe zile si se puteau odihni doar
noaptea. Cind au ajuns in Bethlehem era deja noapte, iar
hanurile erau ocupate de calatori veniti din toate colturile tarii,
pentru inregistrare. Unul dintre hangii insa, vazind ca Maria statea sa
nasca i-a sfatuit sa innopteze in una din cavernele sapate in dealurile
din apropiere, in care ciobanii poposeau cu vacile si oile. Iosif si
Maria au plecat spre acele dealuri si au gasit o iesle intr-una din
aceste caverne.�Josif a curatat-o si a intins pat din fin proaspat, iar
dintr-o troaca�curatata si umpluta cu fin a facut un patut. Noaptea
urmatoare Maria a nascut un fiu pe care l-a numit Isus, asa cum ii
spusese ingerul.
In noaptea in care s-a nascut Isus, o stea mare
a aparut deasupra Bethlehemului, vizibila de la departare. Ciobanii ce
se ingrijeau de turmele de oi in cimp s-au speriat si au vrut sa o ia la
fuga cind un inger le-a aparut deodata in fata ochilor. Dar acesta le-a
spus:� Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare
bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David, vi s'a nascut
un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata semnul, dupa care-L veti
cunoste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle.
Si
deodata cerul s-a umplut de ingeri laudand pe Dumnezeu si zicind: Slava
lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamint intre oamenii
placuti Lui. Dupa plecarea ingerilor, ciobanii s-au indreptat spre
Bethlehem si l-au gasit pe pruncul Isus caruia i s-au inchinat.
La
rasarit de Ierusalim traiau trei regi (crai): Caspar - regele
Tarsusului, Melchior - liderul Arabiei si Balthazar - regele Etiopiei,
iar cind fiecare a vazut steaua stralucitoare deasupra Bethlehemului a
plecat spre ea. Oamenii cred ca cei trei Crai de la Rasarit au calatorit
12 zile dupa nasterea lui Isus, calauziti de steaua stralucitoare, si
au ajuns in Bethlehem in cea de a 12-a noapte, cunoscuta si sub numele
de Epifania. Aflandu-l pe Isus in iesle, cei trei Crai i s-au inchinat
si i-au pus in fata daruri: aur, tamiie si mir. Dupa o noapte petrecuta
in caverna s-au reintors in propria tara sa dea de veste de nasterea
Mantuitorului.
Astazi familii din toata lumea sarbatoresc
nasterea lui Isus Cristos pe 25 Decembrie, dar in multe tari sarbatoarea
incepe inainte de ziua de Craciun si se incheie abia in cea de a 12-a
noapte.
Mos Craciun este o figura legendara, patronul
traditional al Craciunului in multe state ale lumii, cel care aduce
cadouri copiilor. Imaginea sa populara este bazata pe
traditii si obiceiuri legate de Sfantul Nicolae, sfant de origine
crestina, care a trait in cel de al IV-lea secol.
Europenii
sint cei care l-au adus pe Sfantul Nicolae in America, in secolul al
XV-lea. In timpul primei sale expeditii, Columbus a numit unul din
porturile din Haiti, Sfantul Nicolae; iar spaniolii i-au zis localitatii
cunoscuta mai tirziu ca Jackson (Florida), Bacul Sfantului Nicolae.
Olandezii emigrati in America la inceputul secolului XVII si-au adus cu
ei si pe Sfantul Nicolae, statuia acestuia aflandu-se la prora vasului,
purtind o palarie boruri mari si o pipa lunga, olandeza. Sinter Klaas
olandez a devenit repede Santa Claus (Mos Craciun) pentru majoritatea
americanilor. Orasul fondat de olandezi, New Amsterdam, urma sa devina
in secolul XVIII binecunoscutul New York, dar, in acest timp, mitul
Sfantului Nicolae incepea sa se piarda, nereusind niciodata sa revina la
forma initiala, cunoscuta inca din secolul VI.
Sosit in
America, Sfantul Nicolae s-a transformat dintr-un cardinal intr-un
spiridus vesel. Prima poveste despre acest sfant ce calatoreste intr-o
caleasca si aduce cadouri copiilor apare in cartea comica a lui
Washington Irving, Istoria New York-ului, in 1809. Odata cu aparitia
cartii O vizita a Sfantului Nicolae a lui Clement Clarke Moore in 1823, a
aparut si descrierea noului Sfant Nicolae American: un spiridus dolofan
si vesel, care coboara pe hornul casei si zboara in sania lui trasa de
opt reni cunoscuti ca Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid,
Donder and Blitzen.
Influenta presei americane a inlocuit
treptat atributiile morale ale Sfantului Nicolae cu caracterul generos
al lui Santa Claus (Mos Craciun). In 1860, Thomas Nast il deseneaza pe
noul Santa Claus pentru revista Harper's Weekly. De-a lungul anilor,
infatisarea lui Santa Claus s-a tot schimbat, el fiind imbracat in
culori diverse ca: negru, verde sau albastru, avand cizme largi,
pantaloni in dungi, sau vesta cu nasturi mari si stralucitori, cu sau
fara blanita de vulpe.
Imaginea definitiva a noului Santa
Claus a devenit cunoscuta odata cu reclama creeata de Haddon Sundblum
pentru compania Coca-Cola in anul 1931. Santa era imbracat in costum de
culoare rosie cu blanita alba pe margini, cizme negre si o caciula
rosie, pufoasa.
Se spune ca Santa Claus traieste impreuna cu
sotia sa la Polul Nord, unde tot timpul anului construieste jucarii,
ajutat de spiridusi. Acolo el primeste scrisori de la copii, cu ceea
ce-si doresc ca daruri de Craciun. In Ajunul Craciunului, Santa Claus
isi incarca sania cu jucarii si zboara cu sania trasa de cei opt reni,
oprindu-se la casa fiecarui copil; coboara pe hornul casei si lasa
cadourile, si cind are timp maninca prajiturele si bea lapte, lasate
special pentru el de copii.
In lume, Santa Claus este cunoscut sub diferite nume:
•Mos Craciun - Romania
•Christkind - Austria
•Noel, Sfantul Nicolae, Christkind sau Pete cel Negru - Belgia si Olanda
•Papa Noel - Brazilia
•Julinisse - Danemarca
•Parintele Craciunului - Anglia
•Batranul Craciun - Finlanda
•Pere Noel sau le Petit - Franta
•Kriss Kringle, Christkind sau Sfantul Nicolae - Germania
•Befana - Italia
•Mos Kurohsu - Japonia
•Trei Crai - Mexic si Spania
•Omul Stea sau Oamenii Intelepti - Polonia
•Basbouschka - Rusia.
Sursa: http://www.parinti.com Foto:http://copilarim.blogspot.ro